Socotelile cu păşunea au rămas neîncheiate

Oficial, sezonul de păşunat s-a deschis la 23 aprilie 2013 şi acum, pe finalul primăverii, mioarele patriei ar fi trebuit să pască liniştite pe pajiştile comunale. Cu sau fără o lege a pajiştilor, la limita sau în afara reglementărilor privind administrarea, exploatarea şi întreţinerea patrimoniului pastoral, în România sunt tot mai numeroase cazurile în care consiliile locale, cel mai adesea primarii, îngrădesc dreptul crescătorilor de animale de a utiliza şi de a întreţine păşunile aflate în domeniul public sau privat al comunei.

Ca să se asigure că nu pierd nimic de pe urma dreptului de administrare a acestor pajişti, unele consilii locale apelează tot mai mult la atribuirea păşunilor prin licitaţie celui care oferă preţul cel mai mare, chiar şi fără a asigura încărcătura minimă cu animale sau, şi mai grav, fără a le face parte pe păşune şi crescătorilor de animale ai comunei. Cu această grijă au început anul pastoral mulţi dintre fermierii preocupaţi să-şi asigure şi să-şi amenajeze din timp pajiştea ce le revine animalelor din fermele proprii.
Întrebat de ce până acum pajiştile comunale se puteau atribui sau închiria/concesiona direct crescătorilor de animale proporţional cu efectivele de animale deţinute, iar în ultimii ani tot mai multe consilii locale organizează licitaţii publice, Emil Drăghici, preşedintele Asociaţiei Comunelor din România, ne-a explicat scurt că se merge „pe considerentul că licitaţia este una care te îndepărtează de favoritisme”. O explicaţie mai întemeiată ar fi Legea 105/2001 privind Administraţia Publică Locală şi a OUG 34/2006, care nu ar permite concesionarea proprietăţii private a statului decât prin licitaţie.
Crescătorii de animale au, în schimb, prioritate pe domeniul public al primăriilor, după cum ne-a declarat Daniel Botănoiu, secretar de stat în MADR. „Cererile crescătorilor au prioritate la închiriere. Şi dacă este pe domeniul public, prefectul trebuie să se sesizeze şi să anuleze contractele făcute aiurea înainte şi să le dea crescătorilor de animale”.

„Am cerut în Parlament şi vom cere în continuare ca păşunile care au aparţinut întotdeauna domeniului public, comunităţii, şi care au trecut în domeniul privat al primăriilor să redevină proprietate publică. Fiind în proprietate privată, primarii au putut să le schimbe destinaţia, să facă ce vor cu ele”, ne-a declarat Marcel Andrei, preşedintele Sindicatului Crescătorilor de Ovine/Caprine din România.

Iată un caz fericit pentru fermieri, în care păşunea comunală este exploatată atât în folosul fermierilor şi de către aceştia, cât şi în beneficiul comunităţii: „Noi am mers pe Ordonanţa 34/2006 şi pe Legea 214. Comuna Corbi dispune de aproximativ 2.800 hectare, din care circa 2.500 ha sunt alpine. Am făcut o evaluare a suprafeţelor disponibile, am stabilit în şedinţă de Consiliu Local o redevenţă minimă de 240 lei/ha, apoi am organizat licitaţia conform Legii 214, care spune că numai asociaţiile din comună pot participa la licitaţii. Noi avem trei asociaţii puternice în comună, cu un efectiv total de peste 30 de mii de ovine, fiecare fiind din sate diferite. Cele trei asociaţii au ofertat 250 lei/ha şi le-am împărţit păşunea, pe 10 ani, pe principiul ca fiecare localitate să-şi redobândească dreptul de utilizare pe munţii şi pe păşunile pe care le aveau înainte. Am încercat să mulţumesc şi fermierii, dar şi să obţin cât mai mulţi bani la primărie, căci aceşti munţi sunt proprietatea întregii comunităţi locale”, ne-a declarat Virgil Baciu, primar al comunei Corbi, jud. Argeş.